Umiditatea din casă, principală sursă de disconfort

Confortul locuinţei nu ţine doar de culorile folosite la decoraţiuni ori spaţiul avut la dispoziţie, ci și de alţi parametri cum ar fi temperatura și umiditatea aerului. Și dacă ne dorim o stare de bine, fără probleme cu mirosul de igrasie, cu petele de mucegai, atunci ar trebui să știm care sunt principalele surse ale umidităţii, cum o putem ţine sub control și ce aparate ne ajută în acest demers de mare importanţă.

Când este umiditatea prea mare?

Înainte de apariția mucegaiului pe pereți există câteva semne care ar trebui să te pună pe gânduri, cum ar fi un miros specific neplăcut, condens excesiv pe geamuri, pete de umezeală pe pereți, zone gălbui pe textile, gențile și încălțămintea de piele din dulap, senzația de umed la atingerea hainelor, dezlipirea tapetului în partea inferioară a pereților, în special la colțuri.

Dar, dacă vrei o determinare precisă, folosește un higrometru de cameră sau teste speciale. Umiditatea relativă a aerului se referă la conținutul de vapori de apă conținuți în atmosferă la un moment anume, dar depinde și de presiunea și temperatura acestora. Se exprimă în procente și ne indică pe scurt cât de aproape se afl ă aerul evaluat față de starea de saturație, când valoarea acestui parametru este de 100% și orice adaus duce la condens. Umiditatea relativă a aerului cea mai potrivită pentru locuințe se situează la valoarea de 50%, nivel la care, potrivit studiilor de specialitate, sunt distruse cele mai multe microorganisme, iar virusul gripal este mai puțin periculos. Când acest indicator depășește 65%, avem un exces.

De unde provine umiditatea în exces?

Există și accidente, cum ar fi o conductă spartă, un robinet uitat deschis, un canal ce refulează, ceea ce duce la infi ltrații și inundații, dar și o hidroizolație defi citară, un rost foarte mare între construcții pot duce la probleme cu umiditatea în exces.

Pe de altă parte, toate activitățile umane desfășurate în gospodărie, de la gătit la spălat și călcat rufe, de la făcut gimnastică la îngrijit florile presupun eliminarea apei sub formă de vapori. Acumularea acestora, dacă nu există o aerisire eficientă, duce la impregnarea tavanului și a pereților, a mobilei și a hainelor și la apariția igrasiei, a mucegaiului. Dar există mijloace la îndemâna oricui pentru a preveni excesul umidității:

• ținerea ferestrelor larg deschise minim 10-15 minute zilnic (inclusiv iarna)
• echiparea bucătăriei cu hotă cu burlan
• montarea unui ventilator exhaustor la baie
• menținerea în întreaga locuință a unei temperaturi constante moderate
• alegerea corectă a caloriferelor (în funcție de volumul camerei și alți parametri)
• aerisirea periodică a dressingurilor, a dulapurilor, sertarelor sau altor spații mici
• renunțarea la obiceiul de a usca rufe în casă

De reținut că și prezența plantelor de apartament contribuie la sporirea simțitoare a umidității. Multe persoane evită să aerisească temeinic locuința în sezonul rece de teamă că se pierde căldura, dar aerul umed este mai greu de încălzit, deci fac falsă economie, mai ales dacă ne gândim și la costul reparațiilor după ivirea mucegaiului. În plus, mucegaiul favorizează dezvoltarea alergiilor, a astmului, a reumatismului, a infecțiilor respiratorii, iar un mediu umed este prielnic și proliferării gândacilor.

Mai trebuie reținut că într-o locuință izolată termic, dotată cu tâmplărie eficientă (termopan), riscul apariției mucegaiului este semnificativ mai mare decât la o casă cu tâmplărie clasică din lemn care permite trecerea vaporilor de apă.

Ce fel de dezumidificator să alegi?

Dezumidificatoarele se pot amplasa în oricare parte a casei: în baie, bucătărie, pivniță, uscătorie, sufragerie etc. Dezumidificatoarele simple, cu granule sau tablete, costă mai puțin, dar au rezervor mic și trebuie să achiziționezi consumabile periodic (de exemplu tabletele, care se schimbă una la 1-3 luni) pentru a funcționa. Se recomandă pentru camere mici, cu volum până la 50 mc. Prezintă avantajul că sunt foarte ușoare, se pot amplasa oriunde, inclusiv pe dulap, nu ocupă loc mult, nu fac zgomot.

Dezumidificatoarele electrice captează aerul din încăpere, îl conduc pe o suprafață răcită (de obicei conducte), unde aburii se condensează, apa scurgându-se într-un recipient, apoi, după ce îl reîncălzesc până la temperatura inițială, trimit aerul iar în cameră. Unele aparate sunt dotate cu o tehnologie ce permite și purificarea aerului.

Ce parametri să ai în vedere

Înainte de a cumpăra un dezumidificator, bine este să măsori umiditatea din spațiul respectiv și să iei în calcul:

• volumul încăperii în care vrei să-l folosești sau măcar suprafața acesteia
• debitul de aer vehiculat, deci capacitatea de dezumidificare a aparatului
• volumul rezervorului colector (ce trebuie golit periodic)
• sistemul automat de oprire (cu un plutitor), ce acționează atunci când cantitatea de apă colectată depășește nivelul maxim al rezervorului, astfel încât aceasta să nu se reverse din aparat
• să aibă mai multe trepte de ventilație
• nivelul de zgomot produs de aparat
• clasificarea energetică și consumul de curent electric al aparatului
• programator pentru a seta aparatul să pornească și să se oprească la anumite ore sau să funcționeze în intervale prestabilite
• higrometru încorporat
• cât este de facilă întreținerea aparatului, dacă se poate deplasa ușor (are rotile)
• filtrul de purificare a aerului
• garanția oferită (2-5 ani)
• mărimea aparatului și greutatea, pentru a ști unde îl poți amplasa în locuință
• alte funcții și dotări ca sistem blocare copii, ionizare, uscare rufe, dejivrare automată, panou de control digital, posibilitatea racordării direct la canalizare etc.

Stabilind și menținând un nivel optim al umidității din locuință, o facem mai confortabilă, mai sigură pentru sănătate. Succes!