Skip to main content

Social-media ne captivează… și ne capturează

O scenă caricaturizată de multe ori, dar de și mai multe ori reală: un grup de prieteni se întâlnesc într-un club și în loc să se privească și să converseze stau cu toții cu nasul în propriile telefoane sau cel mult „interacționează“ arătându-și reciproc imagini de pe mobile. De ce se întâmplă asta? Deoarece este mai simplu să socializezi pe facebook decât în viața reală.

Deoarece „mediul virtual de socializare“ este acel simulacru social care ne oferă mai toate beneficiile socializării, ne trece prin întreg spectrul de sentimente de care are nevoie psihicul nostru, fără dificultățile pe care le aduce realul.

Cui nu-i place de fapt să scape de plictisul, de condescendența, de nerăbdarea, de jena sau de sentimentele de inferioritate fizică și morală pe care ni le aduce contactul social real? Aspectul „animal“ al interacțiunii este complet eludat astfel: prezența celuilalt nu ne mai influențează deloc la nivelul infraconștient al „animalului“ – prezențele pe facebook sunt complet mediate, oamenii fiind de fapt avataruri.

Cum scăpăm de dependența de social media

Curiozități

Devenim cu ușurință dependenți de această interacțiune socială „ideală“. Cu cât folosim mai des social-media, cu atât suntem mai la curent cu acțiunile personajelor care populează realitatea noastră virtuală, cu atât vom fi mai susceptibili să suferim de „fear of missing out“, respectiv teama de a pierde ceva important dacă nu suntem prezenți.

Un corolar al acesteia este fenomenul de halucinație de semnalizare – senzația aproape permanentă de a fi recepționat pe mobil un semnal de activitate provenind de la vreun site de socializare: e ca și cum ne-am teme că ne-a strigat cineva și nu am fost pe fază.

Deosebirea dintre relațiile sociale reale și cele de pe rețelele de socializare este diferența dintre o urmărire a unui infractor periculos de către un polițist curajos și o urmărire într-un joc video, în care infractorul mai are cinci vieți, iar polițistul, trei.

În esență, ar fi cam același spectru de mișcări implicate, dar cu multă libertate de mișcare. În plus, ponderea consecințelor se diminuează, dar totul devine mai codificat, mai ritualizat, mai artificial și, paradoxal, acesta este lucrul pe care ni-l dorim cel mai mult de la relațiile sociale: să se simplifice!

Asta este însă și calea prin care facebookul ne face dependenți: la fel ca în oricare dependență (de stupefiante, de dulciuri, de alcool), substanța sau, în cazul nostru, mediul online de socializare împlinește una dintre dorințele de bază ale psihicului: dă liniște și satisfacție, adoarme anxietăți.

Confuzii

Problemele apar când exagerăm cu „substanța“. Unul dintre efectele principale e pierderea simțului realității. Confundăm planurile și luăm în serios jocul, îi atașăm semnificații reale pe care nu le are, avem de la el pretenții pe care nu le poate satisface.

Pe scurt, începem să ne dorim complicațiile reale ale situației, dar nu neapărat de la persoanele potrivite. Nu putem cere unui icon sau avatar cu care am purtat o vreme conversații aprinse să fie cel mai fidel dintre amanți.

Pretenția aceasta nu are legătură cu jocul, se întinde asupra unui domeniu dincolo de joc, respectiv domeniul realității. Sau, exact ca în cazul drogurilor, ne luăm libertăți neîngăduite, dăm frâu liber avatarului uitând că, de fapt, ne aflăm într-o arenă unde suntem judecați și unde sfâșierea aproapelui este prima distracție.

Grade de dependență

1 Toleranța: mult timp petrecut și foarte intens pe social-media. Semnul tipic: 3 sau mai multe ferestre de facebook deschise concomitent.

2 Semne de anxietate, nerăbdare când ceva te ține departe de facebook.

3 Reducerea altor activități recreative: întâlnirile live cu prietenii, sportul etc.

4 Întâlnirile virtuale sunt preferate celor directe: culmea romantismului devine întâlnirea online.

5 Împrietenirea pe scară largă cu necunoscuți: ar trebui să-ți pui întrebări dacă opt persoane din zece listate ca prieteni sunt oameni pe care nu îi cunoști în carne și oase.

6 Caz de dependență majoră. Când faci cunoștință cu cineva, prima replică este „o să te caut pe facebook“. Al doilea semn: faci pagini de facebook pentru toți membrii familiei (chiar dacă nu vor) și pentru animalele de companie din dotare.

Diferența? După efecte

Unii oameni depind de facebook pentru socializarea de bază, pentru a afla, să zicem, vești de la persoane pe care le cunosc în viața reală, dar care se află momentan la distanță. Însă la alții această dependen­ță devine o problemă. Cum facem diferența? Simplu, după efecte. Dacă unii cercetători se grăbesc să cuantifice timpul petrecut pe rețeaua de socializare și să dea sentințe, alții văd lucrurile mult mai nuanțat. Există profesii și joburi pentru care social-media reprezintă instrumente importante de socializare și care se integrează perfect în programul de viață al respectivei persoane. Funcția de marketing, de promovare, de menținere a relațiilor la distanță devine importantă pentru mulți oameni.

Există, însă și situația în care aplicația facebook pentru telefonul mobil servește de foarte multe ori drept distracție și consolare persoanelor care se află pe drum în tren, în autocar ori în sălile de așteptare ale medicilor și are astfel un rol relaxant și anxiolitic.

Destrămarea idilei

Problemele încep când această activitate nu mai aduce satisfac­ție, devine consumatoare de energie și induce pe termen lung stări de inutilitate, depresie, însingurare, inferioritate durabilă. Acesta este semnul dependenței patologice, care trebuie combătută în toate cazurile, inclusiv dacă respectiva persoană folosește facebook în scop profesional.

Însă, înainte de orice strategie, cei care cred că viața lor ar fi mai săracă fără facebook vor fi surprinși să afle ce au descoperit de curând sociologii din cadrul Institutului de Cercetare a Fericirii, din Danemarca.

Aceștia au realizat un experiment, la care au luat parte cca 1.000 de voluntari. Jumătate dintre aceştia foloseau facebook în mod obişnuit, în timp ce restul participanţilor la experiment au hotărât să renunţe la conturile lor online.

După numai o săptămână, 88% din cei care nu-și mai foloseau conturile s-au declarat mai fericiţi, spre deosebire de 81% din cei care aveau conturile activate. Cei care au renunţat să folosească reţelele de socializare sunt capabili să ia decizii eficiente și petrec mai mult timp cu familiile sau prietenii lor.

Strategii antidependență social media care funcționează

  1. Cele mai eficiente sunt programele autoimpuse de inactivitate pe rețeaua de socializare, ieșirea forțată de pe facebook, dezactivarea deliberată a contului;
  2. Dezactivarea semnalizării pe e-mail a activităților din cont;
  3. Reducerea numărului de prieteni, împărțirea lor pe categorii de interes, renunțarea la împrietenirea cu necunoscuți la întâmplare;
  4. Renunțarea la aplicația facebook pentru telefonul mobil dă rezultate uimitoare și imediate.

Social-media despre… dependența de social-media

Essena O’Neil este o australiancă de 19 ani care are în spate o istorie de star pe instagram. De la 15 ani a postat poze cu ea însăși și a devenit un model pentru o întreagă generație: multe fete erau obsedate să arate ca ea.

La un moment dat, a primit oferte de sponsorizare, astfel că s-a putut întreține singură. Însă totul s-a oprit brusc: de curând, a anunțat că părăsește social-media ca să trăiască o viață autentică. Mărturisind că social-media a devenit singura ei identitate, ea a decis să pună stavilă dorinței obsesive de a căpăta apreciere, care deja se comporta ca un bulgăre de zăpadă care se mărește alunecând la vale.

A dezvăluit felul cum era plătită pentru postări, pentru fotografiile care figurau ca instantanee, dar, de fapt, erau intens regizate, iar unele serios ajustate. Pe noul ei site, LetsBeGameChangers.com, ea își încurajează fanii să renunțe la social-media pentru o săptămână, recomandându-le să ducă „o viață autentică, vie“. Cum am aflat despre toate acestea? De pe social-media!

Tipuri de utilizatori media și potențialul lor de a deveni dependenți

  • Normali – folosesc social-media pentru a ține legătura cu familia și prietenii, nu devin dependenți
  • Falși independenți – susțin că social- media nu le controlează viețile, dar, dacă stau mai mult de câteva zile departe de ea încep să devină anxioși, deci deja dependenți
  • Ocazionali – nu folosesc social-media în fiecare zi, nu vor deveni dependenți
  • Stalkeri – se uită la ce fac alții, dar rareori se manifestă și chiar mai rar comentează sau postează; pot deveni patologic dependenți
  • Păuni – folosesc social-media ca pe o vitrină pentru realizările proprii și o unealtă de măsurare și potențare a popularității. Devin ușor dependenți
  • Troli – sunt foarte limbuți, asertivi și încăpățânați în părerile lor când sunt online, dar șterși și tăcuți în conversațiile face to face, devin cu bucurie dependenți
  • Eminențe cenușii – participă la conversații, dar nu dau niciodată amănunte personale, nu devin ușor dependenți pentru că prezența lor pe facebook este îndelung deliberată
  • Avataruri – îmbracă o altă personalitate atunci când intră pe social-media; dacă au nevoie de o realitate alternativă, devin imediat dependenți
  • Moderatori – le place să pună întrebări ca să stârnească conversații, nu sunt dependenți, dar pot genera dependența
  • Informatori – le place să posteze știri înaintea oricui, devin dependenți repede, dar au tendința de a părăsi apoi definitiv mediul
  • Anxioși – au nevoie de confirmări și distribuiri, devin ușor dependenți.

x