Cei mai mulți dintre noi am experimentat déjà-vu-urile, acea senzație pe care o ai când evenimentele noi se simt extrem de familiare. Această „eroare” ar putea fi un scurtcircuit al creierului?

„Am mai fost aici? Am stat în acest loc exact, în timp ce mi-ai spus aceleași cuvinte la un moment dat în trecut?“, cam așa se simte un déjà-vu. Dar ce este déjà-vu-ul și cum poate știința să explice de ce se întâmplă?

Unii cred că déjà-vu este un semn că îți reamintești o experiență dintr-o viață trecută. Carrie-Anne Moss, care o interpretează pe Trinity în The Matrix, ne spune că déjà-vu-ul este un “glitch în Matrix”, o realitatea simulată care păstrează umanitatea în umbra necunoașterii pentru a ascunde faptul că mașinile inteligente au preluat controlul lumea.

Această explicație este perfectă pentru un film SF, dar nu ne oferă nicio înțelegere științifică a fenomenului.
Asociem, așadar, sentimentul de déjà-vu cu misterul și chiar paranormalul, deoarece este trecător și de obicei neașteptat. Însă oamenii de știință au încercat să folosească trucuri precum hipnoza și realitatea virtuală pentru a afla mai multe.

Déjà vu ar putea fi un fenomen de memorie

Oamenii de știință au încercat să recreeze eficient un déjà-vu în laborator. Într-un studiu din 2006 realizat de Leeds Memory Group, cercetătorii au creat mai întâi o memorie pentru pacienții supuși hipnozei. Acea memorie era ceva simplu precum regulile unui joc sau privirea unui cuvânt tipărit într-o anumită culoare. Apoi, pacienților din diferite grupuri li s-a oferit o sugestie de a uita sau de a-și aminti acele lucruri, ceea ce ulterior ar putea să declanșeze sentimentul de déjà-vu atunci când au reîntâlnit jocul sau cuvântul.

Alți oameni de știință au încercat să creeze déjà-vu-uri folosind realitatea virtuală. Un studiu a constatat că participanții au raportat experiența déjà-vu atunci când s-au deplasat prin jocul video Sims în realitate virtuală, print-o scenă creată în mod intenționat pentru a da naștere sentimentului amintit. De exemplu, toate tufișurile dintr-o grădină virtuală au fost înlocuite cu grămezi de gunoi pentru a crea o curte cu același aspect.

Aceste experimente i-au determinat pe oamenii de știință să suspecteze că déjà-vu este un fenomen de memorie. Întâlnim o situație similară cu o amintire reală, dar nu ne putem aminti complet scena. Deci creierul nostru recunoaște asemănările dintre experiența noastră actuală și una din trecut. Am rămas cu un sentiment de familiaritate pe care nu-l putem explica complet.

Dincolo de această explicație generală, există zeci de teorii care încearcă să explice de ce amintirile noastre ar putea să nu funcționeze în acest fel. Unii spun că este ca un scurtcircuit în creierul nostru care se întâmplă când o informație nouă merg direct la memoria pe termen lung, în loc să se oprească în banca de memorie pe termen scurt.

O altă teorie este că déjà-vu-ul este asociat cu amintiri false – amintiri care se simt reale, dar nu există de fapt. Această formă de déjà-vu ar fi similară cu sentimentul pe care îl avem cân nu putem face diferența între ceva care s-a întâmplat cu adevărat față de un vis. Cu toate acestea, cercetătorii au început să revină asupra acestei idei.

Un alt studiu a folosit imagistica cu rezonanță magnetică pentru a scana creierul a 21 de participanți, deoarece au experimentat un fel de déjà-vu indus în laborator. Interesant este că zonele creierului implicate în memorie, precum hipocampul, nu au fost declanșate, așa cum ar trebui dacă sentimentul ar fi legat de o memorie falsă. În schimb, cercetătorii au descoperit că zonele active ale creierului erau cele implicate în luarea deciziilor.

Ei interpretează acest rezultat însemnând că déjà-vu-ul ar putea fi, în schimb, un rezultat al creierelor noastre care efectuează o formă de soluționare a conflictelor.