Cum să crești copii independenți

Rămân dependenți de dragostea și sprijinul părinților. Când ajung la adoles­cență și se îndreaptă spre tinerețe, sunt mai autonomi.
De aceea, ca părinte, vrei să-l ajuți să ia propriile decizii, să-l îndrumi la tot pasul, să îl ferești de necazuri. Dar vrei să fie și liber să aleagă. Dacă îl lași mult prea liber, poate deveni confuz și nesigur, poate face alegeri proaste și poate folosi libertatea neadecvat.

Pe de altă parte, dacă folosești expe­riențele tale și faci alegeri în locul lui, ajunge dependent, îi distrugi abilitatea de a lua decizii sau poate fi rebel și înverșunat împotriva ta.
Un copil autonom care va deveni un viitor adult independent presupune un echilibru pe care să-l asiguri în educația lui. Câteva principii pe care le poți folosi, după Michele Borba, psiholog educațional, ar fi:

Cum să crești copii independenți

De câte ori faci ceva pentru copilul tău, fă-o încet, arată-i cu atenție, în așa fel încât să învețe singur ce are de făcut. Treaba începe de mic, de când îl înveți să se încalțe, să-și pună șosetele, să-și încheie șireturile la ghetuțe. Învață-l ceea ce este corespunzător posibilităților vârstei sale.

Nu face totul pentru și în locul copilului tău
Oricât de tentant este să-i asiguri copilului tău confort maxim, gândește-te de două ori la consecințele acțiunilor tale. Chiar dacă se îmbracă singur, dar foarte greu, nu face tu în locul lui, lasă-l să se descurce singur. Stai alături, privește-l în timp ce se străduiește singur să ducă până la capăt sarcina. Dacă greșește, poate încerca din nou, dacă vrea. Dacă nu, o puteți lăsa pe mâine.
Da, te grăbești și nu ai timp să-l lași singur, dar astfel îl înveți dependent și neîncrezător. Stai alături de el, monitorizează-l cu dis­cre­ție. Lasă-l să se spele singur pe dinți. Nu îl spăla tu, dar fii pe aproape. Cu cât începe să facă mai multe lucruri singur, cu atât va avea încredere mai mare în propriile forțe. De aceea, ar trebui să înveți să eviți controlul lui permanent. În loc să îi spui tot timpul ce greșește, învață-l cum se face corect și asigură-te că a deprins corect sarcina respectivă.

Ajutați-i să facă liste

Pe măsură ce cresc și ajung în clasele superioare, puteți obișnui copiii să facă liste cu temele și sarcinile pe care le au de realizat, ca să realizeze mai multe de unii singuri, să învețe să se organizeze și să devină autonomi. Lăsați copiii să experimenteze conse­cințele acțiunilor lor: dacă uită să-și facă tema sau uită caietul de acasă, nu săriți imediat să le duceți tema la școală. Nu îi conduceți tot timpul cu mașina, lăsați-i să meargă pe jos, să se orienteze, să-și planifice timpul.
Pentru a deveni independenți, copiii au
nevoie să rezolve probleme, să persevereze și să acumuleze cunoștințe, abilități.

Cum să crești copii independenți. În sprijinul părinților

Iată câteva strategii pentru promovarea autodeterminării și independenței în viața copiilor voștri:
✱ creați spații și obiecte personale copiilor voștri în toate ariile de viață. De exemplu, un coș cu jucării, o cutie de cărți, colțul lor de joacă și cutia cu creioane colorate și alte jucării preferate în camera de zi. Oferiți-le spații de joacă accesibile.
✱ permiteți-le copiilor să facă propriile ale­geri, când este posibil: cum ar fi alegerea hainelor cu care să se îmbrace, a dulciurilor sau a jocurilor pe care vor să le joace. Întrebați-i la cumpărături sau înainte ce fel de iaurt, fructe, dulciuri preferă.
✱ încurajați responsabilitatea copiilor de la vârste fragede: copiilor care știu să calculeze dați-le bani de buzunar, învățați-i să își folo­sească bugetul inteligent
și să facă economii.
✱ respectați dorința copiilor de a face lucruri de unii singuri și permiteți-le să aibă inițiativă. Permiteți copiilor să aibă activități individuale, să facă de unii singuri anumite lucruri, dacă simțiți că sunt capabili să le facă.
Permiteți-le să aibă preferințe pentru obiecte și activități. De exemplu, întrebați-i ce carte preferă din două avute la dispoziție sau cum vor să stea să asculte povestea: pe canapea sau întinși în patul lor. Încurajați exprimarea personală a copiilor în casă.
✱ permiteți copiilor să facă greșeli, din ele se învață cel mai bine atâta timp cât nu se face rău. Învățarea din greșeli este pro­duc­tivă și îi încurajează să devină autonomi. „În centrul unei bune educații stă convin­gerea că greșelile și eșecurile copiilor nu sunt inamici“ (Danny Silk). De fapt, greșelile sunt cei mai buni profesori.
✱ încurajați exprimarea personală a sentimentelor. Să își exprime furia, tristețea, protestul într-un mod pozitiv, să se simtă liberi pentru a se exprima și a explora mediul înconjurător.
✱ oferiți-le asistență numai atunci când vă cer ajutorul. Nu le oferiți răspunsuri de-a gata, ajutați-i să judece și să afle răspunsul sau soluția singuri. Recompensați efortul copiilor voștri de a găsi soluții la probleme, de a decide pentru ei. Chiar dacă rezultatul nu este mereu cel corect, nu uitați să apreciați efortul de a se strădui!
✱ puneți oglinzi în camera copiilor, unde se pot vedea și își pot verifica ținuta, imaginea.
✱ încurajați și promovați orice creație a copilului vostru – desene, obiecte confecționate de mâna lor, pictură, artă decorativă sau alte creații. Toate acestea să fie la vedere, într-un spațiu creat special pentru ei.
Independența copiilor se construiește începând din prima copilărie. Copiii au nevoie de dragostea, încrederea și îndrumarea părinților pentru a se exprima și a deveni autonomi, pentru a avea o viață sigură, fericită, liberă.

Opinia specialistului

Copiii independenți diferă de cei de­pen­denți în mai multe privințe. Dacă este independent, copilul tău a fost crescut cu convingerea că este capabil și competent să aibă grijă de el însuși. Ca părinte, i-ai oferit îndrumarea necesară, sprijinul în a găsi activități care sunt semnificative pentru el și aducătoare de satisfacții. I-ai dat copilului libertatea să experimenteze și să învețe din greșeli.
Copiii independenți pot fi recunoscuți după următoarele trăsături: sunt motivați, pentru că au avut libertatea de a-și găsi propriile motive pentru a face achiziții; au avut opor­tunități pentru a explora diverse activități pe care și le-au dorit, au părinți care folosesc stilul colaborativ, nu cel de control și autoritar, în care se iau în serios ideile și dorințele copilului; iau decizii bune, pentru că li s-a permis să ia în considerare variate alternative, și, cu sprijinul părinților, iau propriile decizii.
(după Jim Taylor, „Cum să crești copii independenți?“)

Oana Pescaru – psiholog și terapeut de familie