# Volker Schlondorff lanseaza filmul Visitation la Cannes. Povestea a doua case de vacanta din Berlin

> Regizorul Volker Schlöndorff revine la Cannes cu filmul Visitation, o poveste fascinanta despre istorie, memorie si doua case de vacanta de langa Berlin.

Publicat: 16 mai 2026, 23:32 · Actualizat: 23 iulie 2026, 10:43 · Autor: Gabriela Voicu · Categorie: [Entertainment](https://revistaioana.ro/articole/entertainment/index.html.md) · Pagina web: https://revistaioana.ro/volker-schlondorff-lanseaza-filmul-visitation-la-cannes-povestea-a-doua-case-de-vacanta-din-berlin/ · Publicație: Revista Ioana

![Visitation Volker Schlondorff](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/05/Visitation-Volker-Schlondorff-1778963481-1024x576.webp)

Te-ai intrebat vreodata câte secrete ascund peretii caselor în care ne petrecem vacantele? Regizorul legendar Volker Schlöndorff, ajuns la vârstă de 87 de ani, a adus pe ecranele de la Cannes filmul Visitation, o adaptare subtila și profunda a aclamatului roman Heimsuchung semnat de Jenny Erpenbeck.

De ce ne fascineaza atat de mult aceasta poveste cinematografica? Pentru ca ne arata cum marile drame istorice se strecoara, pas cu pas, chiar și în cele mai linistite refugii personale. Intre noi fie vorba, cu toatele avem un loc de suflet unde fugim de agitatia zilnica, dar istoria ne demonstreaza ca niciun colt de rai nu este complet izolat de realitatea exterioara. Pelicula cu o durata de o ora și 58 de minute aduce în prim-plan exact aceasta vulnerabilitate a spatiilor noastre sigure.

Sa fim sincere, Schlöndorff ne-a obisnuit deja cu explorari nuantate ale sufletului uman în capodopere precum The Tin Drum. Acum, el revine cu o lucrare care „incapsuleaza o suta de ani de istorie germană concentrandu-se pe evenimentele care se desfasoara în doar două cladiri pe parcele adiacente de teren pe malul lacului, langa Berlin.”

## Arhitectura memoriei și casa lui Einstein

![Flesh and Fuel](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/05/Visitation-Volker-Schlondorff-1778963501.webp)

Un detaliu absolut surprinzator (și o lectie de istorie în sine) este ca o mare parte din film a fost turnata în și în jurul casei reale de vara a lui Albert Einstein din Caputh. Este vorba despre o structura eleganta în stil Bauhaus (arhitectul real a fost Konrad Wachsmann), locul unde fizicianul isi ducea familia în vacante inainte de a fi fortati sa fuga de nazisti.

Dar în universul filmului, aceasta casa ii apartine „Arhitectului” nazist, interpretat cu o raceala calculata de Lars Eidinger. Pe baza informatiilor publicate de [Hollywoodreporter](https://www.hollywoodreporter.com/movies/movie-reviews/visitation-review-volker-schlondorff-1236597667/) intr-o cronica recenta de la festival, aflam ca arhitectul reuseste sa treaca actele pe numele logodnicei sale (Susanne Wolff), o manevra legala care va avea repercusiuni semnificative mai tarziu.

Iar chiar alaturi, la câțiva metri pe tarm, un producator evreu de textile (Ulrich Matthes) isi construieste o cabana traditionala, mult mai modesta. Aici, familia lui, incluzand sotia (Josefin Platt), fiica Elizabeth (Stella Denis-Winkler), ginerele Dr. Ernst Kaplan (Matthias Hungerbühler) și nepoata Doris are un fals sentiment de siguranță. Asta până când legile de arianizare intră în vigoare în 1933, permitandu-i arhitectului sa le cumpere pamantul pe nimic.

## Cum supravietuiesc amintirile peste decenii

![Lucy Liu is in Cannes with 'The Pirate Queen: No Safe Waters.'](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/05/Visitation-Volker-Schlondorff-1778963526.webp)

Tragedia se instaleaza tăcut, dar implacabil. Bunicii lui Doris sunt trimisi în est cu o lista stricta de bagaje și o valiza mică, pentru a nu mai fi auziti niciodata. Fetita le trimite scrisori cu timbre pe care apare chipul lui Hitler. O ironie amara a sortii pe care regizorul o trateaza cu mult tact.

Și exact asta e cheia.

Pelicula refuza sentimentalismul ieftin. Criticii noteaza ca „aceasta reuseste sa arate cum fortele politice au un impact direct asupra vietilor personale, dar realizeaza acest lucru fara a parea vreodata moralizatoare, emblematica sau evidenta”.

Anii trec, razboiul se termina, iar casa trece prin ocupatia sovietica, ajungand în mainile unei scriitoare de stanga (Martina Gedeck). În aceasta ultima parte a povestii, tânără Marija, descrisa ca „un copil dulce de vara caruia ii place sa sara în lac cu iubitul ei localnic, chipes și ancorat în realitate” (Sean Douglas), este cea care descopera scrisorile ascunse ale lui Doris în cabana în ruine de alaturi.

Zidul Berlinului cade, iar proprietatea isi schimba din nou destinul, lasand în urma doar praful istoriei. Filmul, o co-producție ce implica StudioCanal și ZDF, și-a facut debutul la Cannes, dar când va primi o data oficiala de lansare în cinematografele europene pentru publicul larg.