# The Electric Kiss a deschis festivalul de la Cannes. De ce pelicula din 1928 a dezamagit criticii

> Filmul francez The Electric Kiss a deschis Festivalul de la Cannes, dar povestea de dragoste din Parisul anilor 1920 a dezamagit criticii. Afla detaliile.

Publicat: 12 mai 2026, 23:03 · Actualizat: 23 iulie 2026, 10:42 · Autor: Gabriela Voicu · Categorie: [Entertainment](https://revistaioana.ro/articole/entertainment/index.html.md) · Pagina web: https://revistaioana.ro/the-electric-kiss-a-deschis-festivalul-de-la-cannes-de-ce-pelicula-din-1928-a-dezamagit-criticii/ · Publicație: Revista Ioana

![The Electric Kiss Cannes](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/05/The-Electric-Kiss-Cannes-1778616173-1024x576.webp)

Ai observat vreodată cum unele filme par să aibă toate ingredientele succesului, dar cumva rețeta finală nu se leagă? Exact asta s-a întâmplat recent pe covorul roșu. Festivalul de Film de la Cannes s-a deschis cu premiera peliculei franceze The Electric Kiss (La Vénus électrique), o comedie romantică de epocă regizată de Pierre Salvadori. Numai că, în ciuda așteptărilor uriașe, pelicula nu a reușit să impresioneze audiența.

## O poveste pariziană cu scântei și iluzii

![Carlton Cannes](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/05/The-Electric-Kiss-Cannes-1778616195.webp)

Să fim sincere, Parisul anilor 1920 are mereu un farmec aparte. Acțiunea ne poartă în anul 1928, la un carnaval din Saint-Ouen-sur-Seine, la periferia Parisului. Aici o cunoaștem pe Suzanne, interpretată de actrița Anaïs Demoustier.

Ea este o atracție exotică și riscă să se electrocuteze de mai multe ori pe zi pentru a face să iasă scântei atunci când voluntarii din public o sărută.

Dar viața ei nu e deloc roz. Este prost plătită și exploatată de Titus (Gustave Kervern), bărbatul morocănos care conduce atracția „The Electrified Venus”. Acesta a făcut o înțelegere pentru a o lua pe Suzanne de la tatăl ei pe când fata avea doar 15 ani. Preferând singurătatea în locul companiei celorlalți lucrători, inclusiv a prietenei ei Camille (Madeleine Baudot), Suzanne trage cu urechea la ședințele false ale mediumului vecin în timp ce fumează sub rulotă.

## Dragoste, doliu și ședințe de spiritism

![Peter Jackson receives an honorary Palme d'Or from Elijah Wood during the opening ceremony of the 79th annual Cannes Film Festival at Palais des Festivals on May 12, 2026.](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/05/The-Electric-Kiss-Cannes-1778616218.webp)

Într-o noapte, în timp ce se uită la o sticlă de laudanum, viața ei ia o întorsătură neașteptată. Antoine (Pio Marmaï) dă buzna, disperat să o contacteze pe regretata lui soție, Irene (Vimala Pons).

Iar de aici începe cu adevărat intriga. Suzanne nu poate refuza banii, așa că se dă drept „Madame Claudia”, improvizând suficient de convingător pentru ca Antoine să rezerve o sesiune privată a doua zi la el acasă. Așa cum aflăm dintr-un articol recent publicat de [Hollywoodreporter](https://www.hollywoodreporter.com/movies/movie-reviews/the-electric-kiss-review-pierre-salvadori-cannes-opener-1236591107/), Antoine este un bărbat nefericit, refugiat în alcool de la moartea soției sale, care trăiește într-o vilă pariziană ascunsă într-o grădină plină de frunziș, cu un studio de artă plin de praf.

Cu puțină îndemânare și o pereche de lentile de contact opace (un detaliu vizual excelent gândit), Suzanne o invocă pe soția decedată atât de bine încât bărbatul reîncepe să picteze. Între noi fie vorba, estetica franțuzească a peliculei ne amintește de serile acelea în care căutăm pe platformele de streaming un film european de artă care să ne scoată din agitația cotidiană.

## Trecutul prinde viață prin jurnale secrete

Dar lucrurile se complică destul de repede. Armand (Gilles Lellouche), dealerul de artă al lui Antoine, descoperă înșelăciunea.

Inițial o amenință pe Suzanne cu poliția dacă se mai întoarce. Apoi se răzgândește și face o înțelegere să împartă profiturile dacă ea menține iluzia pentru a-l ține pe Antoine la șevalet. Povestea se împarte în două planuri în momentul în care Suzanne găsește jurnalele lui Irene.

Te-ai întrebat vreodată ce secrete ascund jurnalele vechi? Descoperim că Irene lucra ca model pentru artiști, încercând să scape de sărăcia în care a crescut. O fire pragmatică, ea a văzut talentul nedescoperit al lui Antoine și l-a convins pe Armand să îl reprezinte, formându-se astfel un triunghi amoros care se reflectă și în prezent, când Suzanne începe să aibă sentimente reale pentru pictorul copleșit de vinovăție.

## Verdictul criticilor de pe Croazetă

Și totuși, magia se pierde pe parcurs. Criticii de film sunt de părere că cele două fire narative nu se leagă structural.

Deși ideea originală le aparține lui Rebecca Zlotowski și Robin Campillo (doi cineaști extrem de apreciați), scenariul semnat de Benjamin Charbit, Benoît Graffin și Pierre Salvadori navighează nesigur între fantezie jucăușă și realitate dramatică. Actrița principală are o calitate ce amintește de Audrey Tautou în Amelie, însă materialul cu care lucrează este considerat o confuzie plictisitoare.

Dacă te gândești să urmărești producția realizată de compania Les Films Pelléas, așteaptă-te la o experiență vizuală semnată de directorul de imagine Julien Poupard, cu decoruri de Angelo Zamparutti și costume de Virginie Montel. Echipa a fost completată de muzica lui Camille Bazbaz, montajul lui Anne-Sophie Bion și castingul realizat de Michaël Laguens, totul împachetat într-o peliculă care durează exact 2 ore și 2 minute.