Te-ai gândit vreodată cum ar fi să mergi la un concert pop doar pentru a te cufunda în mintea artistului, uitând de tot zgomotul din jur? Exact asta a reușit Lily Allen la recentul ei spectacol de la teatrul Orpheum din Los Angeles. Timp de 55 de minute, cântăreața a oferit publicului o experiență incredibil de intimă.
Curajul de a fi vulnerabila pe scena
Iar lucrurile stau puțin diferit față de un turneu obișnuit. Vorbim despre „West End Girl”, un concept narativ pe care artista l-a transformat într-un spectacol de teatru în toată regula. Fără trupă în spate, fără obișnuitul salut „Hello, Cleveland!”, ea a ales să cânte exclusiv piesele de pe noul album.
Să fim serioși, câți artiști ar avea curajul ăsta?
Așa cum relata într-o analiză publicată recent de Variety, senzația este unică. Jurnalistul nota că „ascultarea albumului dintr-o singură mișcare este ca și cum te-ai scufunda într-un spectacol teribil de o singură femeie, în care ea trece prin dispariția unei căsnicii de vis în ceva ce pare a fi timp real.” E drept că la început au existat îndoieli, dar spectacolul vizual compensează din plin lipsa instrumentiștilor live. Spectacolul propriu-zis a început sub un semn de neon cu titlul albumului, Lily cântând prima jumătate bossa nova a piesei de titlu. La doar două minute de la început, ea a simulat preluarea unui apel pe un telefon fix. Așa aflăm intriga dureroasă: soțul ei îi cere o căsnicie deschisă.
Terapia prin muzica si chitante de lux
Dar hai să vedem ce se ascunde dincolo de muzică. Povestea albumului urmărește prăbușirea unei relații și efortul unei femei de a se convinge că infidelitatea partenerului este acceptabilă, până când realizează că nu e. Îmbrăcată într-o jachetă galben-canar (asortată cu o fustă veselă și o fundă neagră), Lily folosește recuzita pentru a-și expune inima frântă.
Pentru piesa „Tennis”, ea își pune ochelarii de citit, sugerând momentul în care analizează prea atent telefonul soțului. De sub pat apare un braț plin de bijuterii, iar dintr-un frigider ies o pereche de picioare care trebuie împinse la loc. Numai că momentul de maximă intensitate vine atunci când pe scenă este întinsă o chitanță uriașă. Este vorba despre o notă de plată Chanel de 11.000 de dolari, în care artista se înfășoară efectiv. Și nu lipsește nici faimoasa pungă Duane Reade, plină cu jucăriile sexuale ale partenerului ei infidel aduse direct în decorul numit „Pussy Palace”. Singurii oameni care au ajutat la mutarea decorului au fost membrii echipei tehnice, niște figuri umbrite care au dispărut rapid.
În melodia „Relapse”, vulnerabilitatea atinge cote maxime. Refrenul spune clar: „Vreau o băutură / Vreau un Valium”. Ea golește pe podea o poșetă plină cu medicamente expirate, analizând tentația de a renunța la recuperare. La finalul piesei, rămâne plângând pe un pat singuratic, îmbrăcată doar în lenjerie intimă.
Umor si nostalgie in doze perfecte
Și totuși, spectacolul nu este doar despre suferință. Există și mult umor presărat printre lacrimi. Pe piesa „Nonmonogamummy” (o întoarcere la rădăcinile ei pop-ska), Lily explorează din nou lumea întâlnirilor și face o coregrafie amuzantă, asemănătoare cu rutina din „Hot 2 Go”. La un moment dat, ea desface ușor picioarele și spune o replică memorabilă: „Încerc doar să fiu deschisă.” E o ironie amară la adresa vieții de club, rezumată perfect în melodia „Dallas Major” prin versul „Urăsc să fiu aici”.
Stai puțin, te întrebi probabil unde sunt hiturile ei vechi? Soluția găsită este absolut genială. În deschidere, un trio feminin de violoncele (numit Dallas Minor Trio) a cântat timp de 40 de minute piesele ei celebre. Fanii au putut face karaoke pe ecrane cu „The Fear”, „Smile”, „Fuck You”, „LDN” sau „Alfie”, exact în stilul „cântă cu Mitch”. La început, publicul a fost puțin ezitant, dar curând vocile curajoase au acoperit teatrul.
Muzical vorbind, trecerile sunt spectaculoase. De la balade romantice în stilul anilor ’50, la influențe EDM sau dubstep anxios, totul a curs perfect pe acest material produs de Blue May. Fără nicio trupă pe scenă, spectatorul nu are nicio distragere. Poate te gândești la Justin Bieber la Coachella, dar aici vorbim despre un cu totul alt nivel de intimitate asumată.
Există un paradox interesant în toată această poveste. Cum poate un concert atât de compact să ofere o senzație de sațietate atât de mare? Răspunsul stă în încrederea pe care Lily a acordat-o publicului ei. Ea a crezut că simpla relatare a destrămării căsniciei sale va fi o formă de eliberare suficientă.
Imaginea finală a serii rămâne întipărită în minte. Cântăreața, îmbrăcată într-o rochie strălucitoare maro-ciocolatie, se sprijină de un stâlp din casa ei falsă. Treptat, se lasă în jos într-o ghemuire resemnată. Tentația de a renunța pur și simplu nu putea fi vizualizată mai subtil de atât. Apoi, ea a părăsit scena la finalul piesei „Fruityloop”, lăsând spectatorii să proceseze emoția fără un bis forțat care ar fi stricat atmosfera. Turneul american al artistei se va relua pe 3 septembrie la Madison Square Garden din New York, existând așteptări uriașe și pentru show-urile de la Kia Forum.
