Ce sport i se potrivește copilului, în funcție de vârstă

Activitatea fizică este crucială pentru copii. Nu doar că este una dintre cele mai bune modalități de a lupta împotriva unor boli grave, cum ar fi obezitatea, dar ea contribuie la promovarea unei vieți sănătoase atât în perioada copilăriei, cât și în cea de adult. Cei mici au, din fericire, o dorință firească de a se juca, de a-și consuma energia, așa încât pentru ei sportul este ceva firesc, nicidecum obositor.

Ce sport i se potrivește copilului, în funcție de vârstă

Organizarea unui program sportiv pentru copiii sub vârsta de cinci ani, în special includerea într-o echipă, este inutilă. La această vârstă, cel mic își pune în valoare gândirea creativă și adoră să exploreze pe cont propriu. El preferă să alerge, să țopăie, să sară, să simtă tot ceea ce este în jurul lui, abia acum se perfecționează coordonarea în mișcare. De altfel, piciul nu este pregătit fizic să facă față unui sport în adevăratul sens al cuvântului și nici nu are capacitatea de a înțelege pe deplin activitatea fizică, regulile, el plictisindu-se relativ rapid de lucruri repetitive.

De altfel, și pentru copiii de 5-6 ani sportul înseamnă tot joacă în grupuri mai mici sau mai mari, chiar dacă oportunitățile de învățare oferite de acesta sunt concentrate. În această fază, cel mic este încurajat să încerce noi abilități și, de obicei, nu există echipe concurențiale, iar antrenamentul îl ajută la construirea autocontrolului și la conștientizarea propriului corp.

Specialiștii recomandă părinților să-și îndrume copilul spre gimnastică, înot sau karate, aceste activități implicând existența unui antrenor, într-un cadru organizat. Însă mersul pe bicicletă (trotinetă, role etc.), alergatul, prinsul mingei sau pasele se pot face acasă, când profesorul este chiar tata ori mama. Beneficiile sunt foarte mari pentru că în acest fel cel mic petrece timp de calitate în familie.

Gimnastică

Nu este doar amuzantă la această vârstă, ea ajută la dezvoltarea musculaturii și la formarea posturii corecte. Flexibilitatea căpătată prin gimnastică ajută la prevenirea accidentelor și este bene că pentru toate celelalte sporturi. Copilul învață să urmeze instrucțiuni, să privească atent, să asculte și să gândească. Dezvoltarea creierului depinde de fundamentarea solidă a mișcării și de folosirea corpului, gimnastica fiind un stimulent pentru creier.

Înot

Deși, în general, e un sport individual, lecțiile de înot dezvoltă abilitățile sociale ale copilului, întrucât cel mic va înțelege cum să se poarte cu persoanele din jurul lui. Înotul e o formă excelentă de efort cardiovascular, cu impact redus pentru întregul corp. În plus, el aduce beneficii sistemului osos, întărind musculatura.

Karate

E o formă de artă marțială care îi va da încredere în el, oferindu-i zi de zi lecții de viață, de autocontrol și disciplină. Acest sport nu e ofensiv, ci defensiv și trebuie însușit ca atare, el presupunând în primul rând respectul față de adversar.

Mers pe bicicletă

O distracție aproape gratuită, ajută copilul să-și perfecționeze echilibrul și să conștientizeze mai bine spațiul. E unul dintre sporturile în care întregul corp lucrează,fiind considerat un exercițiu cardio excelent.

Ce sport i se potrivește copilului. Categoria de vârstă: 6-12 ani

În această perioadă, abilitățile fizice ale copilului continuă să se dezvolte, la fel capacitatea lui de a explica ce îi place și ce își dorește să facă. Este etapa cea mai potrivită să-i permiți să exploreze diverse activități, îndrumându-l în același timp spre sporturile care sunt cele mai indicate pentru vârsta, personalitatea și deprinderile lui. Acum apare concurența, care nu este benefică mereu celui mic pentru că nu o înțelege pe deplin sau nu știe cum să gestioneze o înfrângere. Acestea sunt, de obicei, cauzele pentru care prichindelul renunță la a mai frecventa o anumită activitate sportivă; de aceea, este important să alegi ceva care să i se potrivească. La această vârstă, copilul are abilitatea de a înțelege și de a-și reaminti strategiile sportive.

Astfel, specialiștii recomandă îndrumarea prichindelului spre sporturi de echipă: fotbal, baschet, volei etc. și, datorită complexității activității, este foarte important să te asiguri că piciul are o bază tehnică adecvată, care nu poate fi obținută decât cu ajutorul unui antrenor profesionist. Sporturile de contact sunt și ele indicate, însă trebuie să ții cont de vârsta celui mic, de maturitatea lui, dar și de dezvoltarea fizică. Activitatea individuală (tenis, dans sau călărie) este o variantă bună la această vârstă, dar costisitoare.

Baschet

Ajută, în primul rând, la perfecționarea coordonării mișcărilor (mână-ochi) și, în al doilea rând, datorită lui copilul va crește rapid în înălțime și își va spori agilitatea. Spiritul de echipă și disciplina îl vor cuprinde și va lega prietenii frumoase.

Fotbal

Trebuie privit și practicat fără mirajul îmbogățirii peste noapte (un trend extrem de răspândit la noi în țară, încurajat de atitudinea multor fotbaliști) și fără a adopta limbajul neadecvat auzit pe stadion. Acest sport sporește puterea de concentrare și atenția copilului, îi dezvoltă numeroase abilități sociale datorită interacțiunii cu mulți oameni și încurajează fairplay-ul.

Tenis

Este considerat de mulți pe bună dreptate un sport nobil, extrem de scump chiar și la nivelul de începător. Din punct de vedere psihologic, copilul care alege să joace tenis deprinde abilități și strategii de joc care îl vor ajuta foarte mult în viața de adult. El învață acum să gestioneze dificultățile întâlnite pe teren, dar și realizările și să se adapteze la diferite circumstanțe și condiții.

Dans

Este o formă excelentă de exerciții fi zice sau mișcare, iar dragostea pentru dans de la o vârstă fragedă poate ajuta copilul să se motiveze să rămână activ pe măsură ce crește. Bene ficiile acestei activități includ: creșterea flexibilității, a gamei de mișcare, a forței fizice și a rezistenței.

Categoria de vârstă: 12+

Pe măsură ce copilul crește, el devine mai competitiv, dorința de a câștiga sau, mai bine zis, de a nu pierde poate ajunge la cote nebănuite. În același timp, sportul este din ce în ce mai costisitor și mare consumator de timp. În această etapă se pune problema dacă puștiul vrea sau nu să facă performanță într-un anumit sport.

În cazul primei variante, trebuie să ții cont de sacri ciile pe care le implică și să judeci dacă merită sau nu: renunțarea la micile plăceri ale vieții (de adolescent sau adult), trecerea școlii pe plan secundar (nimeni nu poate face performanță în ambele domenii), însușirea unei rigurozități și a unui stil de viață diferite de ale celorlalți copii de vârsta lui etc.

În cazul celei de-a doua variante, în mod firesc, cel mic ar trebui să continue (indiferent de nivel) sportul pe care l-a început cu ani în urmă, dar niciodată nu e prea târziu să aleagă ceva nou. Nici tu, părintele, nu ar trebui să uiți de gândurile cu care ai plecat la drum: sportul nu este locul de muncă al prichindelului, el îl practică ca să se distreze și să învețe lecțiile pe care acesta i le oferă. Ba, mai mult, parentingul bazat pe ideea de a-i oferi celui mic tot ce tu ca părinte nu ai avut în copilărie s-a dovedit a fi o metodă incorectă de educație.