# Scăderea bruscă a auzului cere consult imediat, chiar și la o singură ureche

> Scăderea bruscă a auzului cere consult imediat. Un țiuit, amețeala sau senzația de ureche înfundată pot însoți problema.

Publicat: 2 noiembrie 2026, 08:53 · Actualizat: 2 noiembrie 2026, 08:53 · Autor: Alina Cojocaru · Categorie: [Sănătate](https://revistaioana.ro/articole/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://revistaioana.ro/scaderea-brusca-a-auzului-cere-consult-imediat-chiar-si-la-o-singura-ureche/ · Publicație: Revista Ioana

![Otoscop pentru consultația urechii](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/10/antibiotic-pentru-otita-copilului-1024x683.jpg)

Scăderea bruscă a auzului, mai ales la o singură ureche, cere evaluare medicală imediată, arată avertizarea unui medic ORL prezentată la 2 noiembrie 2026. Pentru părinți, lipsa reacției copilului la sunete sau întârzierea vorbirii este un motiv să ceară testarea auzului cât mai repede.

O ureche care pare înfundată, un țiuit sau amețeala pot însoți pierderea bruscă a auzului, potrivit Institutului Național pentru Surditate din SUA. Senzațiile nu arată singure cauza: medicul verifică și dacă sunetul este blocat de ceară sau de lichid în ureche.

## Scăderea bruscă a auzului cere consult imediat

[Institutul Național pentru Surditate din SUA consideră pierderea bruscă a auzului o urgență medicală](https://www.nidcd.nih.gov/health/sudden-deafness). Chiar dacă este afectată doar o ureche, prezentarea la medic nu trebuie amânată în așteptarea unei schimbări de la sine.

După examinarea urechii, medicul poate cere o audiometrie, adică un test care măsoară ce sunete aude pacientul. Dacă la examinare nu apare o cauză evidentă, institutul recomandă ca acest test să fie făcut în câteva zile de la debut. În funcție de cauză, medicul decide tratamentul; pentru anumite cazuri de pierdere bruscă a auzului poate folosi corticosteroizi, medicamente care reduc inflamația.

Potrivit aceleiași instituții, în cazurile în care un astfel de tratament este indicat, începerea lui după mai mult de două până la patru săptămâni poate reduce șansele de recuperare. Asta nu înseamnă că orice ureche înfundată are aceeași cauză sau că medicamentele trebuie luate fără consult.

## Când auzul scade treptat la adult

O problemă de auz poate apărea și încet. Un adult poate începe să ceară des repetarea cuvintelor, să ridice volumul televizorului sau să înțeleagă greu o conversație într-un loc zgomotos. În materialul medical publicat la 2 noiembrie sunt menționate și dificultățile de a înțelege vorbirea la telefon ori țiuitul în urechi.

Aceste schimbări cer un control care să stabilească de unde vine problema, nu un diagnostic pus după un singur semn. Medicul ORL poate examina urechea și poate recomanda teste ale auzului sau un test care verifică felul în care funcționează urechea medie. Dr. Mihaela Chialda, medic primar ORL, șef lucrări și șefa secției ORL a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, cu competență în chirurgie endoscopică, a atras atenția într-o transcriere publicată de Turnul Sfatului în iunie 2026 și asupra scăderii bruște a auzului ori a amețelii apărute brusc, simptome care pot ascunde afecțiuni serioase, inclusiv tumori faringo-laringiene.

## Ce semne pot observa părinții la copil

La un bebeluș, o suspiciune poate apărea dacă nu reacționează la voce sau la alte sunete și nu își îndreaptă atenția către locul de unde vin. La un copil mai mare, semnele pot fi vorbirea întârziată sau neclară, cererile dese de a i se repeta ceva, televizorul dat tare ori dificultatea de a urma ce i se spune.

Un copil care nu aude bine poate părea neatent. Infecțiile repetate ale urechii și lichidul rămas în urechea medie pot reduce auzul; dacă problema persistă, poate afecta învățarea vorbirii. [Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA recomandă testarea cât mai repede](https://www.cdc.gov/hearing-loss-children/screening/index.html) atunci când părintele bănuiește o problemă de auz, fără a aștepta ca semnele să devină mai clare.

## Cum se verifică auzul copilului

Testele se aleg după vârstă. La bebeluși se pot folosi probe care măsoară răspunsul urechii sau al creierului la sunete, precum otoemisiunile acustice și testul ABR/BAER, fără ca micuțul să fie nevoit să spună ce a auzit; unele pot fi făcute în somn. Specialistul poate observa și dacă sugarul se liniștește, suge sau se orientează spre sursa sunetului. La copiii mai mari, specialistul poate urmări reacția la sunete sau poate transforma testul într-un joc.

Recomandarea CDC pentru SUA este ca nou-născuții să fie verificați până la vârsta de o lună, iar cei care nu trec primul test să aibă o evaluare completă până la trei luni. Dacă se confirmă o pierdere a auzului, intervenția este recomandată până la șase luni. Aceste repere sunt recomandări americane, nu termene legale pentru părinții din România.