# România are peste 60% diagnostice HIV tardive, printre cele mai ridicate proporții din UE

> Peste 60% dintre diagnosticele HIV din România sunt tardive, iar țara are a patra cea mai mare proporție din Uniunea Europeană.

Publicat: 16 septembrie 2026, 11:46 · Actualizat: 16 septembrie 2026, 11:46 · Autor: Carmen Matei · Categorie: [Sănătate](https://revistaioana.ro/articole/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://revistaioana.ro/romania-are-peste-60-diagnostice-hiv-tardive-printre-cele-mai-ridicate/ · Publicație: Revista Ioana

![Analize pentru diagnostice tardive](https://revistaioana.ro/wp-content/uploads/2026/09/diagnostice-hiv-tardive-1024x682.jpg)

**Peste 60% dintre diagnosticele HIV din România sunt stabilite într-un stadiu avansat al infecției. România are a patra cea mai mare proporție a diagnosticelor tardive din Uniunea Europeană, după Croația, Suedia și Bulgaria, potrivit ECDC, citat de [News.ro](https://www.news.ro/social/romania-printre-tarile-europene-cu-cea-mai-mare-proportie-a-diagnosticelor-hiv-tardive-1922402116302026091122742343).**

ECDC consideră tardiv un diagnostic stabilit la o persoană cu un nivel CD4 sub 350 de celule/mm³. Definiția nu îi include pe copiii sub 15 ani și pe cei cunoscuți anterior ca HIV pozitivi. În 2024, 48% dintre diagnosticele HIV din statele membre ale UE au fost tardive, iar România și Bulgaria au depășit pragul de 60%.

## Un diagnostic tardiv crește riscurile pentru pacient

Când infecția este descoperită după afectarea semnificativă a sistemului imunitar, crește riscul infecțiilor oportuniste și al unor forme de cancer. Tratamentul devine mai complex, iar virusul este mai probabil să fi fost transmis înainte ca persoana să își cunoască statutul HIV.

Datele au fost discutate la evenimentul european Stoparea HIV în Europa, ne mișcăm suficient de repede pentru a atinge țintele pentru 2030?, desfășurat pe 10 septembrie și susținut de Gilead. Eurodeputatul Kristian Vigenin, membru al Comisiei SANT pentru sănătate publică, a indicat diagnosticul tardiv drept una dintre principalele probleme care împiedică atingerea obiectivelor europene.

Vigenin a relatat inclusiv o experiență personală: în timpul unor analize medicale de rutină a solicitat efectuarea unui test HIV, iar medicul l-ar fi sfătuit să nu îl facă, invocând eventualele consecințe în cazul unui rezultat pozitiv și al divulgării informației. Exemplul a fost folosit pentru a arăta că barierele nu există numai la nivelul populației, ci pot apărea inclusiv în interiorul sistemului medical.

Participanții au susținut că testarea HIV nu trebuie asociată automat cu o anumită categorie socială sau cu un anumit comportament. Stigmatizarea îi poate face pe unii oameni să evite testarea, ceea ce întârzie diagnosticul și accesul la tratament.

Nicoletta Policek, co-președinte al HIV Prevention Alliance, a spus că uneori serviciile medicale sunt greu de accesat. În opinia sa, sistemul ar trebui să ducă testarea mai aproape de populație, nu să aștepte ca persoanele vulnerabile să ajungă singure la serviciile specializate.

## Participanții au cerut acces mai simplu la testare și prevenție

Printre soluțiile discutate s-au numărat:

- extinderea autotestării;
- testarea în comunitate;
- accesul mai simplu la testare;
- includerea mai frecventă a testului HIV în evaluările medicale uzuale.

Prevenția include folosirea prezervativului, testarea regulată și PrEP, profilaxia pre-expunere pentru persoanele cu risc crescut. A fost menționat și PEP, iar tratamentul antiretroviral modern poate controla eficient infecția și poate duce la supresie virală.

Accesul la PrEP diferă substanțial între statele europene, iar pentru anumite categorii de populație rămâne redus. Participanții au avertizat că prevenția nu trebuie concentrată exclusiv asupra grupurilor considerate în mod tradițional la risc. În 2024, aproape 46% dintre diagnosticele HIV raportate în UE și SEE, pentru care calea de transmitere era cunoscută, au fost atribuite contactului heterosexual, iar 48% contactelor sexuale între bărbați.

Experiența Irlandei a fost invocată pentru extinderea accesului la PrEP și PEP, distribuirea gratuită a prezervativelor prin mai multe canale, dezvoltarea testării la domiciliu și creșterea accesului la servicii clinice.

Participanții au propus ca un viitor plan european privind HIV să includă un pilon „zero stigma”, cu indicatori pentru măsurarea experiențelor persoanelor care trăiesc cu HIV. Ei au susținut și implicarea organizațiilor comunitare în conceperea programelor de prevenție și testare încă din etapa inițială.

În UE și SEE sunt raportate anual aproximativ 24.000-25.000 de diagnostice HIV, iar numărul nu mai scade ca în perioada anterioară. Aproape 800.000 de persoane trăiesc cu HIV în regiune.

Un diagnostic precoce și prevenirea unei infecții pot evita spitalizări, complicații și costuri medicale întinse pe zeci de ani. Diagnosticul tardiv poate însemna tratamentul infecțiilor oportuniste și al altor complicații, precum și o povară suplimentară pentru sistemul sanitar.

Obiectivul internațional este atingerea țintelor 95-95-95: 95% dintre persoanele care trăiesc cu HIV să își cunoască statutul, 95% dintre persoanele diagnosticate să primească tratament și 95% dintre cele tratate să atingă supresia virală. În dezbaterea europeană este discutat și un al patrulea obiectiv, centrat pe prevenție.